Impresii calde la rece...

AJNEP
aprilie 23, 2022

Martie 2020

Stau pe canapeaua din apartamentul din Cluj-Napoca, mă uit peste articole din coduri de drept, încercând să realizez comparații, pentru că mi se par mai interesante în acest mod.

Dintr-o dată încep să „bubuie” notificările de pe WhatsApp: colegii scriu pe grupul anului nostru de studiu. Un mesaj îmi atrage atenția: „La ora 00:00, mâine, se va instaura starea de urgență. Cu siguranță, întreaga țară va avea suspendată activitatea până după Paști. – Eve”. Zâmbesc, chiar mulțumit de situație și mă gândesc ce bine îmi va prinde o vacanță prelungită. Nu sunt speriat de virus, aleg să privesc partea pozitivă a lucrurilor. Mi-e dor de familie, de prietenii de acasă, de patul meu, de viața pe care o am în Baia Mare. Încep să îmi fac bagajele cu gândul că mă voi reîntoarce la normalitate peste trei săptămâni, maxim o lună.

Cine se gândea în acel moment la predarea online? Dar la susținerea examenelor online? Dacă m-ar fi întrebat cineva atunci ce înseamnă pentru mine cuvântul ZOOM din limba engleză, aș fi răspuns că este metoda prin care faci un obiect să apară mai mare într-un cadru fără ca tu să te miști către el. Dar cuvintele „Moodle”? Sau „Webex”? Necunoscute total...

Fotografie de Chuck Givens pe Unsplash

Aprilie 2022

Având în vedere modul copilăresc de gândire pe care îl aveam în acel moment, consideram respectiva situație ca fiind, de fapt, un eveniment pozitiv. Fără întâlniri față în față cu profesorii, fără emoții atunci când mi se adresează o întrebare și nu știu răspunsul, fără obligativitatea de a asista la seminare. Ba chiar mă gândesc cu mirare acum la faptul că eram entuziasmat atunci, exlamând: „Asta da viață, frate”!

Totul era însă fals, complet fals. Teoria mea este că, la fel cum o floare nu crește fără apă și lumină, asemeni acesteia, un viitor jurist nu poate să evolueze fără inter-relaționare și contact direct. Cu cine? Cu profesorii, în primul rând. Dar și cu colegii, personalul auxiliar etc. De ce? Cu toate că există anumite nișe, precum avocatura de consultanță, care nu impun unei persoane să aibă abilitatea de a comunica în același timp rapid, dar și coerent, consider că spontaneitatea în gândire și dialog este ceva ce diferențiază juriștii de restul profesioniștilor, iar anxietatea socială, chiar dacă există în unii dintre noi, trebuie depășită. Și cum ne învingem temerile? Confruntându-ne cu ele. Nu e ușor să dai un răspuns greșit în fața a peste 50 de colegi, la o întrebare adresată de către o persoană pe care o stimezi și nu vrei să o dezamăgești; cu toate acestea, cred că „riscul” merită să fie asumat. (De altfel, unul din citatele mele preferate este „Only those who dare to fail greatly can ever achieve greatly” – Robert F. Kennedy).

Concluzionând, sper ca cititorii acestui mesaj să înțeleagă că toate eforturile depuse de către profesori și noi merită. Că orele petrecute în amfiteatre și în sălile de seminare au scopul lor. Nu acela de a verifica Facebook, Instagram și Snapchat din zece în zece minute, ci de a fi receptivi în legătură cu informația primită, cu materia predată de profesori, dar mai ales cu sfaturile oferite de către cadrele didactice în legătură cu viitoarea noastră carieră, care se dorește a fi una împlinită: aceea de jurist.

Andrei Tăut (student, anul IV IF)

Designed with love by Beonline Agency